Mi-e dor

Îmi este dor. Îmi este foarte dor. Nu mai pot de dor. Mă scurg precum timpul dintr-un tablou celebru. Mă scurg precum apa printre firidele unei stânci bătrâne. Mă scurg precum lacrimile pe marginea unui obraz întors către tine. Mi-e dor şi mă scurg. Şi mă ascund. Mai ales mă ascund. Printre cuvinte, umbre din trecut şi frâne. Mă ascund precum într-un joc al copilăriei, aşteptând să apari râzând de după…ceva. Să mă aduni într-un pahar, aşa scurs cum sunt şi să mă bei. Să mă sorbi, cu zgomot, să te audă toţi cei din jur. Să nu mă mai scurg de dor. Să rămân în tine, înghiţit cu sughiţuri şi ochi înroşiţi de amor. Mi-e tare dor…

Patriotismul la români, o idee ratată

Ideea de patriotism, pentru români, a început să-mi semene a nonsens. Suntem un popor care trădează genetic, care își fură căciula, care dorește să moară capra vecinului. Nu suntem adepții comunității iar susținerea unor cauze pozitive, la nivel macro, este departe de noi. Avem ce-avem cu ungurii dar nu știm de ce. Pur și simplu că nu sunt români și noi ne susținem țara. Căcat.

Nu sunt patriot și nu susțin ideea de patriotism. Cel puțin nu în România. Nu merită efortul.

Olimpiada națională de sfinte

Nu pot să mă abțin să nu remarc (pentru a câta oară?) “pioșenia”  românească, manifestată din plin la diverse evenimente bisericești. Cele mai recente au fost Sf. Parascheva și redeschiderea bisericii Cotroceni, unde lumea s-a călcat în picioare pentru…ce? Pentru un moment de rugă, de izbăvire, de credință? Pentru speranța disperată de a li se înfăptui dorințele? Și de ce doar într-o zi? Am înțeles că luni, biserica Cotroceni a fost deschisă publicului, ca orice biserică. Nu a fost nimeni. Doar la sfințire lumea s-a împins ca o cireadă de vite nebune. Nu înțeleg, cele sfinte au program de audiență doar în anumite zile?

Tot românul se dă credincios. Uneori o face până la paroxism sau penibil. O subjugare prostească, pentru că e mai ușor să rezolvi zicala “pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață”. Făcutul crucii pe lângă biserică a devenit un tic național. După aceea drumul poate continua liniștit, înjurând și blestemând orbește. Vorba aceea, Dumnezeu vede și iartă.

Concert Grimus

Mâine seară (16 Octombrie), în clubul Fabrica din București, se va petrece concert Grimus.  Cel mai probabil, băieții vor începe cântarea de la ora 22.30. În deschidere sunt cei de la Eusebio Digital și Vive la Noiz.

Grimus sunt o trupă rock din Cluj, care a fost prezentă și la festivalul Sziget de anul acesta dar și la B’estfest 2009. Un interviu cu doi dintre dumnealor, aici .

Trupa Vive la Noiz tot din Ardeal vine, abordând un sound interesant și plăcut. Un interviu, aici.

La primarul autolăudat să te duci cu parul

Am remarcat prin București, în Sectorul 2, că  a început lucrul pentru izolarea termică a blocurilor. Sunt câteva construcții de acest gen, sosite din anii comunismului, care așteaptă haine noi, cu amprentă capitalistă. Scopul este unul bun, până la urmă. Dar, având în vedere faptul că primăria se implică, era musai ca acest lucru să fie anunțat în gura mare. Cu pancarte, agățate de fațadele blocurilor aflate în renovare, pe care este menționat cu literele cele mai mari numele primarului Onțanu, un comunist cu ștate vechi. Și găinile cotcodăcesc când se ouă, nu?

Și acum nu este doar cazul lui Onțanu. Orașul este plin de aceste “anunțuri” prin care primarii își laudă cele câteva spoieli pe care le fac. Să nu uite alegătorii de “grija deosebită” pe care edilii le-o poartă. Un aplauz, vă rog…