Am tot auzit zilele acestea, de la diversi cunoscuti intorsi din Elvetia de la Campionatul European, cum ca s-ar gandi ei sa se mute acolo definitiv. De ce ? Pentru ca este totul frumos, curat, flori in geam, lume relaxata si stupid de amabila, infrastructura, caini cu covrigi in coada si multe alte chestiuni odihnitoare pentru retina si materia cenusie. Acum este clar ca acestea sunt discutii si situatii vechi, dezbatute incepand de la statia de metrou pana la camera de cafea din sediul de multinationala. Ceea ce ma intriga pe mine este faptul ca desi le tot discutam, ne aratam cu degetul, injuram prostia si mediocritatea, cu toate acestea situatia nu devine roz. De ce nu exista in capitala unei tari membra UE, Bucuresti de exemplu, flori la geam, cladiri istorice renovate, drumuri fluide, spatii verzi indestulatoare, lipsa tonelor de praf si noxe si multe altele ? De ce neamtul isi matura singurel trotuarul din fata casei si romanul nu ? Imi aduc aminte cata indignare din partea celor pe care nea Base a vrut pe vremea cand era primar sa-i oblige sa-si spele trotuarul din fata resedintei…Cica nu li se parea normal sa faca ei asta. Eu cred ca este o diferenta mare intre noi si ei. O diferenta pe care nu o vom recupera niciodata si nu din cauza ca nu avem timp ci din cauza ca nu putem. Nu vrem. Nu ne intereseaza. “Las-o bre, ca merge asa !” este un mesaj definitoriu pentru Romania. Este brandul de tara.

  Am ramas un pic uimit citind presa de azi si urmarind criticile aduse nationalei de fotbal a Germaniei, de catre  presa germana si de catre oficialitatile sportive din aceeasi tara, cum ca nu au jucat bine, ca nu merita laurii victoriei desi, sa fim seriosi, s-au calificat in finala competitiei ! Culmea este ca jucatorii au plecat capetele, au recunoscut lipsurile, si-au vazut lungul nasului. Ai nostri inca sunt nemultumiti de faptul ca nimeni nu apreciaza  remizele obtinute  cu vicecampioana si campioana mondiala desi acest lucru ne-a adus doar un rusinos loc 3 in grupe. Cum ar veni, haideti sa apreciem mediocritatile ! Inca o mare diferenta intre ei si noi. Evident, nu cred ca o vom recupera vreodata.

   Eu zic, totusi, ca marea problema este lipsa spiritului de comunitate. Il mai putem gasi, poate, in unele mici localitati din Ardeal (din cate am vazut eu, fie sasesti, fie unguresti, prea putine de sorginte romaneasca). Ne lipseste respectul fata de vecinii de societate. “Fac ce vreau eu ca doar este spatiul meu !”. Corect, daca spatiul tau ar fi unul izolat si nu ar incalca dreptul la confort al celorlalti. Vorba ceea, scrie in Constitutie.  E adevarat, pestele de la cap se impute. Daca cei care construiesc si intretin un sistem nu vor incepe sa educe natia asta cat de curand eu cred ca nu mai avem nicio sansa. Daca tu, ca parinte, nu insufli copilului tau niste valori definitorii pentru o societate moderna cine sa o faca ?

Revin la o intrebare care-mi vine in minte obsesiv (uneori): cati dintre fumatori folosesc scrumiera din masina sau cosul de gunoi de pe strada pentru a-si arunca mucul de tigara ? …De ce, mah, “animalilor” ?

  

De cele mai multe ori, iesitul la o bere este o chestiune utopica. Sa fim seriosi, cati au iesit la doar o bere ? Urmarile sunt din cele mai diverse, in general multe situatii fascinante. Iar ele nu ar exista fara personaje, caci aici vreau de fapt sa ajung. Personaje, la randul lor, amuzante, dupa caz. Multe din intamplari au loc dupa ce ficatul fiecaruia iese din tura, obosit sa tot dea cu mopul prin stomac si intestine, stergand moleculele de C2 - H5 – OH. Revenind la personaje, acestea se pot grupa (oarecum) in cateva categorii (sa nu le spunem specii, caci de obicei acesta ar fi termenul corect). Personal , eu vad lucrurile astfel:

1)Tacutul (descris in expresii de tipul “beat mut” sau “rupt in gura” ). Ajunge sa nu mai intre in discutii desi sunt convins ca ar avea foarte multe de spus. Este prins fie in mijlocul unor schimburi de sunete (foarte asemanatoare cu limbajul omului preistoric) ale colegilor de masa, fiind miscat ba intr-o parte, ba in alta, in functie de puterea decibelilor ce-i trec pe langa urechile oricum adormite, fie pe strada in urma unor adulti (tata, socru sau unchi+colegii de pahar ai acestora) proaspat iesiti de la birt si incercand din rasputeri macar sa-si controleze vezica desi oricum nu-i pasa de urmari. Il mai intalnim si in club sau discoteca ramas singur pe marginea unui scaun pentru ca toti ceilalti danseaza iar el a ratat pana si sansa de a se iubi cu chupacabra serii. Tristule !

2)Zambaretul. Sau glumetul, depinde de la caz la caz. In esenta, tot un betiv este. Il recunoasteti dupa ranjetul ce i se instaleaza pe fata la un moment dat si nu-i mai dispare nici macar atunci cand se rasteste la papuci. Scoate ceva poante din el, fiind de obicei in mijlocul atentiei. Nu are iesiri de luptator ninja desi din cand in cand se baga in niste controverse cu amicii de tejghea, tratand probleme de fizica, istorie, matematici complexe sau mai stiu eu ce alte subiecte academice, parand chiar nervos. Zambetul rezista. L-ar da jos, cred, insa numai gandul asta il face sa rada ca prostul. Cand se trezeste pe langa un ring de dans, atunci cand nu da si el din cur si picioare, rade de toti ceilalti. Tot ca prostul, evident. Mare om, mare caracter..

3)Voinicul. Om linistit in viata de zi cu zi si ferit de cele lumesti insa dupa ce interactioneaza cu cel putin un litru de ceva pileala devine cel mai mare luptator in viata. Vorbeste foarte tare din cauza ca timpanele i se atrofiaza, speriate probabil de furia stapanului. Isi dezvaluie vastul bagaj de cunostinte (ascunse pana atunci, motivele nu se cunosc…) si ar fi bine sa aiba dreptate caci de nu…Bineinteles ca dovedeste calitati de mare dansator, cunoscator al sexului opus, tehnici yoga, etc. Il gasim spre dimineata imbratisand la sentiment fie colacul unei toalete, fie brandul vreunui bodyguard. Canta-ne ceva, maestre !

4)Maestrul. Zeul. Stapanul. Poate fi confundat la un moment dat cu tacutul dar un fin observator isi da seama de ghidusie. Intr-adevar, tace dar participa (activ) la discutii (la toate discutiile !) dand aprobator din cap sau zambind inteligent. Ma rog, cat de inteligent o parea…Nu-l intereseaza muzica de cacat (catalogata de el) care se aude in jurul sau, puzderia de pisi din bar sau discoteca (pentru ca de dansat danseaza doar prostii, fuck off), ar mai bea parca ceva tarie, life sucks, prostilor ! Da drumul la toaleta, nene..

5)Somnorila. Sincer, ar fi bun de studiu pentru universitati de prestigiu. Asta doarme, nene ! Doarme de rupe. Rade, discuta, se cearta, poate danseaza un pic iar apoi la revedere Terra ! Il gasesti in cele mai ciudate locuri, moduri, situatii. Poate fi rapit cu usurinta de extraterestrii, dus pe a zecea planeta din a x-a galaxie, disecat, impaiat, reanimat, batut, adus inapoi , batut iar de-ai lui, urlat in urechi, tinut cu capul in WC, pictat, pisat, ma rog, tot ce va trece prin creier insa credeti-ma, rezista. Mai bine mai luati-va un metru de bere.

In fine, or mai fi ei si altii dar (inca) nu i-am intalnit. Baiete, nota, te rog !

Primiti cu steaua ?

18 iunie, 2008

   Am ramas un pic bulversat dupa lecturarea unui articol (de fapt, de ce sa mint, am citit doar titlul) dintr-un ziar de metrou, azi-dimineata. Suna cam asa :”Tom Cruise si-a tras masina blindata si soferi ninja”. Fascinant ! Sinapsele mele neuronale s-au simtit mai unite ca niciodata iar eu am devenit brusc mai insetat de cunoastere. Deci, mi-am pus cateva intrebari menite sa ridice negura de pe materia mea cenusie:

-daca soferii sunt ninja, inseamna ca nu apar pe fotografiile radarului, cunoscuta fiind abilitatea lor de a se face nevazuti  ?

-de ce sunt mai multi soferi si nu unul singur ?

-fiind mai multi soferi oare acestia sunt, de fapt, testoasele ninja ?

-daca soferii chiar sunt testoasele ninja, oare mai este cazul ca masina sa fie blindata ?

-Tom Cruise s-a certat cu Shredder si a apelat la serviciile broastelor luptatoare ?

-sensei-ul sobolan Splinter si-a facut firma de paza sau scoala de soferi ?

-daca Superman ar ataca masina soferilor ninja cine ar castiga ?

-volanul masinii este in forma de stea ninja ?

 

Am spus !

Drum catre o stea

17 iunie, 2008

 Prima raza de lumina l-a invaluit in mijlocul unei zile de iarna, sub un cer inghetat si tacut. S-a luptat din prima clipa, cautand cu ardoare hrana inceputului de drum. Destinul incepuse deja sa-i modeleze orizontul…

   …Dupa ce ultima zapada parasi umerii uriasului munte, totul iesi la viata. Florile se intreceau in a picta fiecare coltisor napadit de verdeata, cerul era brazdat de batranii vulturi care scrutau stancile golase, brazii isi scuturau cetina de hainele ponosite ale anotimpului ce tocmai plecase, in timp ce soarele cauta sa patrunda si pe langa cel mai mic firicel de iarba. Raul ce brazda mijlocul vaii se grabea sa cuprinda toti bolovanii care indrazneau sa-i iasa in cale iar micile zburatoare iesite din scoarta copacilor se amestecau printre stropii aruncati deasupra apei. In mijlocul lor, nepasator, aparu el. Iesise din marginea padurii, singur, incercand parca sa se fereasca de zumzetul din jur. In ochii sai inca se putea vedea amintirea mamei sale inghitita de marea alba. Nu a stiut ce inseamna atunci, pana cand fratii sai nu incepura sa tulbure linistea noptii cu urletele lor, disparand apoi, unul care unul, in zarea intunecata. Acum, nu mai avea nevoie de cele din urma, fiecare zi oferindu-i inca o sansa de supravietuire. Crescuse, blana fiindu-i tot mai batoasa, fiecare zi lasandu-si intr-un fel semnele pe ea. Era doar el acolo, si uneori muntele parea ca-i da putin cate putin din maretia lui…

   Si au trecut anotimpurile unul cate unul, an de an, valea urmand de fiecare data acelasi si acelasi ritual. Noptile incepura sa-l surprinda tanjind catre o stea ce parea ca-i sopteste alinare. A vanat, s-a luptat, a supravietuit. Soarta nu i-a harazit urmasi, pedepsindu-l, parca, pentru tovarasia sa cu muntele. Steaua il chema, insa, noapte de noapte. Iar el a chemat-o luna dupa luna.

   …Prima atingere l-a surprins in mijlocul unei zile de iarna, sub un cer inghetat si tacut. A multumit ultimei clipe, cautand rece capatul de drum. Steaua lui incepuse deja sa-l ridice senin…

“Hai, bah, la dans ! Fetele, ce naiba, hai…Mama, ce misto canta asta ..!”. Si da-i dans, tata ! Camasi ude, rochii ude, dresuri ude, chiloti umezi, piele lucioasa, rauri de transpiratie peste tot. Si iar dans si iar strigate…La un moment dat am impresia unei mase de oameni aflati sub hipnoza. Aceeasi miscare obsesiva, la un moment dat facuta doar din inertia celorlalti. Un sfert de ora, jumatate de ora, o ora, doua ore, da’ hai fratilor ca-mi incetosati paralaxele ! Va rotiti de-atata vreme, si in acelasi sens…Oare n-or ameti ? S-a terminat o melodie, incepe alta. Hora ramane aceeasi. Este pauza intre cantari. Hora rezista. Dansatorii rezista. Pleaca unul, vine altul, degeaba, petrecaretii formeaza un adevarat perpetuum mobile. Hopa, se schimba genul muzical..E “meneaito”…Fetele sar, de parca ar fi vazut sarpele cu un ochi. Inca vreo ora (caci si melodia se ruleaza obsesiv) aceeasi miscare la toata lumea. Ranjete, urlete, chiraieli, petrecerea este in toi… Pauza de sarmale si de vin, dupa care reluam hora. Surprinzator, ca la un spectacol, humanoizii se aseaza in aceeasi ordine ca la inceput. Iar miscarea de rotatie, discutiile de la farfuria cu mancare se continua aici, totul este marfa. Apoi, unul cate unul, incep sa cedeze. La unii s-au luat lucsii. Hora se stinge. Petrecerea se stinge. Lumina se stinge. Data viitoare sa dansati in scaune cu rotile !

Doresc sa fac o precizare: unele formulari de mai sus (cele inclinate) sunt culese din cadrul discutiilor de bere, discutii avand, evident, un inalt nivel academic :) Shake it ,baby !