Privesc în fundul de pahar cu ochii sticlă,
Strivindu-mi limba de tăria de pe buze,
Şi-mi potolesc ficatul care geme-a frică
Cu stropi de alcool şi aburul din frunze.
M-arunc cu mult tupeu în văgăuna goală
Băgându-mi nasul în fiecare colţ discret,
Şi-mi leg de mâini licorile cu iz de boală
Turnându-mi în stomacul devenit pamflet.
Apoi mă uit cu fundul de pahar la sticlă
Să-mi dezlipesc tăria de pe ochi şi buze,
Ficatul mă striveşte crunt şi fără frică,
Iar aburul mă pierde-n alcool sub frunze.
Like this:
One blogger likes this post.
